BIOGRAFIE

Povestea unui spirit liber al Timișoarei

Daniel Vighi s-a născut pe 9 octombrie 1956 în Radna (Lipova), județul Arad. A absolvit Liceul din Lipova, dupa care a urmat Facultatea de Filologie (secția română – franceză), la Universitatea de Vest din Timișoara, pe care a terminat-o în 1980.

 

După facultate, a lucrat ca profesor de limba și literatura română la o școală generală din Timișoara (1980 – 1989). În 1990 – 1992, a fost redactor la revista Orizont. Ulterior, și-a dedicat cariera mediului universitar: lector, apoi conferențiar la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara, la catedra de literatură română și literatură comparată.

 

Vighi a obținut titlul de Doctor în filologie în 1997, iar teza sa a fost legată de orient și influențele orientale în proza românească interbelică. A beneficiat și de burse internaționale: de cercetare și creație, printre altele la Stuttgart (Akademie Schloss Solitude), dar și alte orașe universitare europene.

 

A debutat editorial în 1985 cu volumul de proză scurtă Povestiri cu strada depozitului. De-a lungul timpului a publicat romane, volume de proză scurtă, eseuri și studii literare, dar și lucrări documentare, cu preocupări pentru memoria colectivă, istoria recentă, identitate regională.

 

A jucat și un rol civic important: s-a implicat în mișcările de protest din decembrie 1989 din Timișoara, a fost membru fondator al Societății Timișoara, al Alianței Civice și președinte al Asociației culturale Ariegarda.

 

Daniel Vighi a murit la 26 noiembrie 2022, dupa o lungă suferință, lăsând în urmă o operă literară apreciată și o moștenire culturală și civic – morală deosebită.

1985

Debut editorial cu volum de proză scurtă Povestiri cu strada depozitului. Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor pentru acest volum.

1989

Apar romanul Însemnare despre anii din urmă. Participă la mișcările de protest de la Timișoara dintâi decembrie, la Revoluția anticomunistă.

1990

Devine redactor la revista Orizont.

1991

Devine cadru didactic la universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Litere, Istore și Teologie.

1996

Publică Valahia de mucava. De asemenea, publică lucrarea Rusalii '51. Fragmente din doportarea în Bărăgan (în colaborare).

1997

Obține doctoratul cu teza "Influența orientală în proza românească interbelică. Constante culturale și poetice". Romanul Decembrie, ora 10.

1999

Apar volume ca Insula de vară, Apocalipsa 9.

2002 - 2003

Beneficiază de o bursă internațională de cercetare/ creație la Akademie Schloss Solitude din Stuttgart.

2004

Publică Rusalii ’51 și alte volume relevante.

2007

Apare Cometa Hale-Bopp.

2013

Publică Istoria din cutia de pantofi (povestiri).

2015

Apare Trilogia Corso.

2017

Apare romanul Mort în Patagonia.

2022

I se decernează titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara.

Daniel Vighi este fericitul povestitor, Don Quijote plecat din Lipova, sa cucerească literatura. Geografiile lui dau mereu ocol ținutului Natal, orașelor pe care memoria sa le-a reținut fără supărare

— Cornel Ungureanu —

Premii și Distincții

1985

Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumul Povestiri cu strada depozitului.

1994

Premiul filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor.

1996

Premiul ASPRO pentru Valahia de mucava.

1996

Premiul revistei "Tomis" și al Asociației Scriitorilor din Dobrogea.

1997

Premiul ASPRO pentru Decembrie, ora 10.

1997

Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara.

1999

Premiul revistei "Familia" și Premiul revistei "Euphorion", pentru romanul Insula de Vară.

2005

Premiul pentru literatură, Fundația Principesa Margareta.

2008

Titlu de "Cetățean de Onoare" al orașului Lipova.

2016

Premiul Observator Cultural pentru proză, pentru romanul Trilogia Corso.

2022

Titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara.

Cea dintâi calitate a prozatorului Daniel Vighi, este că ști să privească — așa cum povestitorul din alt veac știa să asculte. Prin urmare, tehnica însăși a narațiunii, alunecă spre vizual. Dinspre sunetul lucrurilor, spre imaginea lor.

— Mircea Mihăieși —